Aseara m-am pricopsit cu Voda pe sticla. Cam nauc si tras la fata, probabil din cauza “greutatilor” care il apasa, a simtit nevoia sa se auda vorbind. Interventia “Marelui Machitor” nu a avut nici o legatura cu revendicarile romanilor care au cerut respectarea Constitutiei, a principiilor de drept, stoparea jafului national si a bataii de joc. A fost ca un discurs de revelion, mergand pe ideea “Liniste, ba ce dreaku, vorbesc io”. A afisat aceeasi aroganta si cinism care l-au caracterizat. O masina de batut campii. Parca vorbea in campanie electorala si nu despre situatia pe care el provocat-o. Vorbea ca boul in teava despre aceleasi lucruri: eterna reforma, modernizarea statului, stabilitate, bla-bla, ca fara el nu se poate si stie el ce face. Era suficienta fraza de final, ca sa intelegem ca n-avem scapare: El, capitanul, omul care a dus mereu vasul la destinatie.
Singurul element nou din discurs , a fost compatimirea ipocrita a oamenilor de rand, care au dus greul crizei, datorita masurilor luate de el, miezul si nu de altcineva. A insirat dealtfel toate cretinismele care au dus la dezastrul de azi, toate legile adoptate azi si schimbate maine, fara insa a aminti si cum au fost adoptate.
Traianeee…, ai luat-o razna rau. Ia cu apa si pune mai multa gheata ! In rest, “Afara ninge !“
